Biserica parohială Sfânta Maria din „Cetatea Braşovului” a fost ridicată cel mai probabil începând cu anul 1383, din iniţiativa preotului Thomas Sander, pe locul unui lăcaș mai vechi. Edificiul, care a primit denumirea de Biserica Neagră după incendiul din 1689, este cel mai reprezentativ monument gotic din această parte a Europei. Concepţia unitară a arhitecturii şi sculpturii corului bisericii – cea mai veche parte a edificiului –, cu statui de sfinți decorând contraforturile, se înscrie tipologia central-europeană a construcțiilor familiei pietrarilor Parler.
Construcția bisericii, întreruptă de invazia turcească din anul 1421, a fost reluată spre mijlocul secolului al XV-lea, când s-a ridicat corpul de tip hală cu trei nave, empore laterale şi două turnuri pe vest, dintre care doar cel de sud depăşeşte înălţimea clădirii. În această etapă au fost realizate totodată cele cinci portaluri din piatră sculptată, de pietrari veniți de pe şantierul bisericii Sfânta Elisabeta din Košice (Slovacia), cel de vest fiind considerat un reper al goticului târziu. În timpanul accesului de sud-est se păstrează imaginea Fecioarei Maria cu Pruncul între Sfintele Ecaterina şi Barbara, capodoperă a artei epocii regelui Matia Corvinul (1458-1490), a cărui stemă figurează în partea inferioară a reprezentării, alături de cea a soţiei sale, Beatrix de Aragon. Pictura este protejată de un pridvor a cărui poartă de lemn are înscris anul 1477, dată, care marchează încheierea lucrărilor pe şantier.
După marele incendiu din 1689, interiorul Bisericii Negre a fost reconstruit în stil baroc fiind realizate bolţile, tribunele laterale cu arcadele bogat împodobite cu sculpturi, amvonul şi stranele din lemn pictat aparținând breslelor meşteşugăreşti.
Biserica mai păstrează în cor, în nave și la exterior, deasupra accesului de sud-vest, fragmente de picturi murale medievale, iar din inventarul său fac parte cristelniţa din bronz în stil gotic, comandată de preotul paroh Johannes Reudel la Sighișoara (1472), panouri ale altarului din Feldioara, semnate Jonas Norembergensis (1495), orga mare (1839), orga mică (1861) şi cea mai importantă colecţie de covoare orientale din Europa din afara Turciei.