Biserica parohială din “Braşovului Vechi”, amplasată lângă dealul Sprenghi cu cetatea medievală de refugiu, a fost reconstruită în forma actuală, după invazia tătară din 1241, fiind cel mai vechi monument istoric al orașului. Edificiul adaptează programul arhitectonic gotic timpuriu al aşezămintelor ordinului monastic al călugărilor cistercieni la o biserică parohială, având un plan bazilical cu trei nave în sistem legat, transept şi cor cu absidă poligonală flancată de capele de plan pătrat. Sanctuarul şi anexele sale constituie partea autentică a monumentului, caracterizată de ferestrele înguste în arc frânt surmontate de ochiuri circulare polilobe şi de pietrăria sculptată, specifică arhitecturii cisterciene. La exterior, cornișa păstrează o friză continuă de arcaturi pe console, motiv de mai veche tradiţie romanică.
Distrugerile cauzate de atacurile otomane din anii 1421 şi 1438 au determinat refacerea bolţilor navelor şi transeptului, aspectul actual al bisericii fiind totodată tributar lucrărilor de reconstrucție din anii 1634-1663. În partea de vest a corpului bazilical au fost proiectate două turnuri, dintre care doar cel de sud-vest a fost terminat, datând în forma actuală din anul 1842.
Biserica păstrează la interior piese de mobilier liturgic din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea: altarul, amvonul și stranele pictate ale breslelor meșteșugărești. Capela amenajată în nava sudică a edificiului conservă fragmentele degradate ale unui ansamblul de picturi murale, ilustrând scene din viaţa Sfinţilor Bartolomeu şi Nicolae, realizate în ultima parte a secolului al XIV-lea.