Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae din “Şcheii Braşovului”, datând după tradiţie din secolul al XIII-lea, a constituit de-a lungul timpului centrul cel mai important pentru viaţa spirituală, culturală şi artistică a românilor din Ţara Bârsei. Săpăturile arheologice și mărturiile documentare arată că actualul ansamblu a fost ridicat pe locul unor construcţii din lemn (1399) şi din piatră (1440), din daniile domnitorilor din Moldova şi din Muntenia, primul între aceştia fiind Neagoe Basarab (1512-1521). În timpul lui Petru Cercel s-a ridicat un pridvor deschis cu arcade pe stâlpi surmontat de un paraclis pe vest, construcţiile fiind decorate cu picturi (1585). Lucrările la biserică au fost continuate de domnitorul moldovean Petru Aron, care a înălţat turnul bisericii (1594), printre ctitori numărându-se și Mihai Viteazul, al cărui tablou său votiv a fost renovat de Radu Zugravul, în 1694. Din această perioadă se păstrează paramentul exterior al faţadelor navei şi al turnului-clopotniţă, specific arhitecturii din Ţara Românească.
Imaginea de astăzi a bisericii reprezintă rezultatul vastelor lucrări întreprinse în secolul al XVIII-lea din iniţiativa protopopului cronicar Radu Tempea II, când sunt construite naosul extins de plan triconc (1740) și cele două paraclise laterale – Buna Vestire pe nord (1733-1734) şi Înălţarea Domnului pe sud (1750-1752). Ansamblul a fost decorat cu picturi murale de Grigore Ranite din Craiova (1738-1740) şi de Ioan, Iancu, Constandin şi Irimia (1752), zugravii folosind modele elaborate de Școala de la Hurezi, principalul centru al artei post brâncoveneşti. În anul 1751, a fost construit turnul cu ceas, adosat părții de vest a bisericii, din donaţia ţarinei Elisabeta Petrovna a Rusiei, alte intervenții fiind realizate pe cheltuiala voievozilor de dincolo de Carpaţi, Grigore Ghica şi Constantin Mavrocordat.
În anii 1940 şi 1946, vechile fresce din interiorul bisericii au fost înlocuite cu un ansamblu mural semnat de pictorul Costin Petrescu, iar iconostasul de factură post brâncovenească din secolul al XVIII-lea a fost donat bisericii din Predeluţ.
Alături de biserică se află prima școală românească, a cărei clădire din lemn a fost înlocuită cu o construcţie de piatră, supraetajată în veacul al XVIII-lea. Între anii 1556 şi 1583, Diaconul Coresi a tipărit la Braşov cele mai multe cărţi în limba română din secolul al XVI-lea de pe teritoriul actual al țării.
Din ansamblul Bisericii Sfântul Nicolae mai fac parte Casa Barac din secolul al XVIII-lea şi chiliile adosate zidului de incintă în prima parte a secolului al XIX-lea, în care funcţionează astăzi un complex muzeal înfiinţat în 1961, păstrând dovezi ale culturii şi civilizaţiei din „Şcheiul Braşovului”, o colecţie unică de cărţi (c. 4000 de volume) şi documente istorice (c. 30.000).