Bastionul Țesătorilor de in, situat pe aleea Brediceanu, cu intrarea de pe strada George Coşbuc,  este primul obiectiv al laturii de sud-est al cetății, de sub Tâmpa. Obiectivul a fost construit în anii 1570-1573, în jurul turnului ridicat odată cu prima incintă a cetății din jurul orașului, pentru a proteja colţul de sud al Zidurilor de Sus, fiind adaptat armelor de foc. Considerat astăzi drept cel mai spectaculos şi mai bine conservat exemplu de arhitectură defensivă a Braşovului medieval, bastionul are un plan poligonal neregulat, adaptat la configuraţia terenului. Zidurile, cu o grosime de 4,30 m la bază, sunt străpunse la primul nivel de guri de tragere pentru archebuze şi bombarde, iar la etajele superioare, de ferestre de tragere simple sau în formă de lăcaş de cheie inversat şi de burdufuri de aruncare, corespunzând celor trei rânduri de galerii de apărare cu parapet din lemn pentru puşcaşi. Accesul în bastion era protejat de un turn de poartă şi un gang lung de aproximativ 5 m, iar spre Tâmpa au fost edificate două mici turnuri de observaţie, destinate corpului de gardă.
În anul 1910, monumentul a fost restaurat, devenind muzeu. În sala de festivități a breslei, construită în anul 1800 în curtea interioară a ansamblului, a fost amenajat în 1950 Muzeul Fortificaţiilor Ţării Bârsei, care valorifică date documentare şi materiale tridimensionale provenite din săpături arheologice sistematice, ilustrând legătura dintre sistemul apărare și armament în Evul Mediu. Alături de obiectele muzeale, sunt expuse machetele “Cetăţii Braşovului” (1904) și cea a cartierului românesc al „Șcheiului” (1961), realizate după imagini mai vechi.
Din anul 2002, curtea interioară a Bastionului Țesătorilor a devenit scenă în aer liber pentru spectacole de operă.

Zidul de sub Tâmpa, prevăzut la exterior cu un şanţ de apărare uscat, era  întărit iniţial cu opt turnuri, săpăturile arheologice din ultimii ani punând în evidență fundațiile obiectivelor demolate în secolul al XIX-lea. Din dreptul fortificaţiilor de colț – Bastionul Țesătorilor (spre sud) și Bastionul Postăvarilor (spre est), urcând pe versantul dinspre oraş al masivului Tâmpa, se aflau curtinele care delimitau curtea vitelor, protejate în amonte de turnuri, care astăzi nu se mai păstrează.
În secolul al XIX-lea, de-a lungul fortificaţiilor de sud-est ale “Cetăţii Braşovului” a fost amenajată Promenada de Sus, care permite vizitarea tuturor obiectivelor laturii de sub Tâmpa, și care, la fel ca Promenada Regală de pe versantul opus, oferă o panoramă deosebită asupra orașului.

La jumătatea lungimii Zidurilor de Sus ale cetăţii medievale a Braşovului, a fost ridicat, în secolul al XVI-lea, Bastionul  Funarilor, de plan poligonal. Cu ziduri construite din şiruri alternate din piatră şi cărămidă, bastionul era prevăzut la interior cu galerie de strajă, guri de tragere şi creneluri în partea superioară.
Bastionul a fost restaurat în anul 2004.
În imediata sa apropiere se păstrează Turnul Pulberăriei.
Colțul de est al Cetății Brașovului era protejat de Bastionul Postăvarilor, încredinţat iniţial spre apărare breslei aurarilor. Monumentul, de plan elipsoidal, a fost ridicat pe locul unor construcţii mai vechi legate de  prima incintă de ziduri a fortificațiilor medievale, fiind menționat documentar în anii 1521-1522, cu prilejul unor noi lucrări. Se păstrează ferestrele de tragere înguste, dreptunghiulare, alternând la ultimul nivel cu burdufuri de păcură şi accesul originar dinspre spre oraş, prevăzut cu un ancadrament în arc frânt din piatră profilată. În partea superioară, bastionul era prevăzut cu un coronament crenelat, încă vizibil în anul 1873.
În anul 1646, obiectivul a fost repartizat breslei postăvarilor.
Bastionul Postăvarilor a fost consolidat în anii 1961-1962 și restaurat în perioada 2006-2012, în prezent fiind amenajat ca muzeu.

Bastionul Tăbăcarilor Roşii, ultimul punct al Traseului Medieval, este singurul monument păstrat al fortificaţiile de nord-est ale Cetății Brașovului, demolate în secolul al XIX-lea. Fortificația a fost ridicată la începutul veacului al XVI-lea, în imediata apropiere a Bastionului Postăvarilor, odată cu incinta exterioară, care a întărit linia de apărare de răsărit a oraşului, pe un plan în formă de potcoavă, cu parament alternat din piatră şi cărămidă, guri de tragere pentru tir razant şi coronament crenelat în partea superioară, astăzi dispărut.
În anii 1961-1962, bastionul a fost restaurat, în incinta sa fiind amenajat ulterior un loc de joacă pentru copii. Noi lucrări de restaurare au avut loc în anul 2005.