Intrarea dinspre “Orașul Vechi” în “Cetatea Brașovului” avea loc în Evul Mediu, prin Poarta Mănăstirii din dreptul străzii Mureşenilor de astăzi, numită inițial după așezământul dominican din apropiere, menționat documentar pentru prima dată în anul 1342. După instalarea dominației Imperiului Habsburgic în Transilvania, pe locul mănăstirii a fost ridicată biserica romano-catolică Sfinții Petru și Pavel, în anii 1776-1782, după planurile arhitectului Karl Joseph Lamasch, cu suportul financiar direct al împărătesei Maria Theresia. Bolțile bisericii, cunoscută drept cea mai reprezentativă construcţie barocă din Braşov, au fost decorate la începutul secolului XX, cu scene religioase pictate în medalioane, iar ferestrele au fost prevăzute cu vitralii comandate la Budapesta.
Strada Mureșenilor este una dintre cel mai importante artere ale orașului din perioada medievală, păstrând clădiri din epoca Renașterii, cum ar fi Casa Schobeln (nr. 9, 1550) sau care ilustrează diversitatea stilurilor exersate în ultima parte a secolului al XIX-lea la Brașov. În această perioadă sunt construite numeroase reședințe, cum ar fi casa Dr. Nicolai Garoiu (nr. 17, 1898), în stil neo-baroc, sau casele proiectate de Christian Kertsch, care îi succede lui Peter Bartesch în postul de „inginer al orașului”, pentru negustorii Verzár (nr. 10, 1886) în stil eclectic cu o fațadă excesiv ornamentată sau cea a negustorului Ghiţă Popp (1887, nr. 3), de factură neorenascentistă, cu picturi care decorează plafoanele gangului, la parter şi salonului, la etaj.