Piaţa Sfatului este zona cu densitatea cea mai mare de obiective de interes arhitectural.  Dacă în primele secole de existență, centrul „Cetății Brașovului” prezenta o configurare diferită, în 1420 piața principală a orașului avea un perimetru apropiat de cel actual, în mijlocul său fiind situate construcțiile Casei Sfatului. În piață, pârâul care curgea dinspre „Șchei”, pe Târgul Cailor (astăzi George Barițiu), se despărţea pe străzile Mănăstirii (Mureșenilor) şi Porţii (Republicii), în dreptul Stâlpului Infamiei, unde se afla şi Podul Minciunilor, menţionat pentru prima dată în anul 1523. Laturile pieței purtau denumiri legate de comerţul practicat de-a lungul timpului: Şirul Inului (pe nord), Şirul Butnarilor (pe vest), Şirul Florilor și Târgul Fructelor (pe sud), Şirul Grâului (pe est).
Edificiile, care delimitează perimetrul pieţei, au în majoritate un aspect târziu, datorat refacerilor de după incendiul din 1689. Se păstrează însă vestigii medievale ale clădirilor de locuit (Strada George Bariţiu 2, Piaţa Sfatului 20 și 25), construcții din perioada Renașterii, cum ar fi Casa Negustorilor (nr. 14) sau locuințele patriciatului urban (nr. 15-16), puse în valoare prin lucrările de restaurare din ultimii ani. Din secolul al XVIII-lea datează Casa Seuler (nr. 27), cu fațada în stil baroc, din secolul al XIX-lea – Casa Safrano (nr. 23), iar de la începutul secolului XX, Palatul Czell (nr. 26, astăzi sediu de bancă) și casa parohială a bisericii ortodoxe Adormirea Maicii Domnului, ridicată în stil neobizantin, pe latura de est a ansamblului.

Casa Sfatului 
În 23 decembrie 1420, era emis actul, care face referire pentru prima dată la camera destinată „acordării dreptăţii” şi şedinţelor Magistratului orașului, situată deasupra bolţii breslei blănarilor din piaţa principală a “Cetății Brașovului”. Documentele ulterioare consemnează lucrările care au loc la construcția amintită din anul 1503 sub denumirea de Praetorium. În 1521 sunt menţionate camera paznicului şi închisoarea din Casa Sfatului, în timp ce turnul mai vechi, devenit parte din ansamblu, a fost supraînălţat în anii 1515 şi 1528, fiind prevăzut cu un acoperiş piramidal înconjurat de cele patru turnuleţe, care simbolizau în Evul Mediu jurisdicția supremă – jus gladii.
Distrusă de incendiul din anul 1689, care a afectat majoritatea clădirilor reprezentative din „Cetatea Brașovului”, Casa Sfatului este reconstruită în stil baroc, între 1774 şi 1778, cu loggia decorată cu stema orașului şi acoperişul turnului „în bulb de ceapă”, păstrat în această formă până în anul 1910. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, ceasul din „Turnul trompeţilor”, cu cadranele pictate de Joseph Moor în 1775, reprezenta una dintre atracţiile oraşului.

Casa Negustorilor a fost ridicată în anii 1544-1545 din fondurile donate de Apollonia, văduva judelui primar al Brașovului Lucas Hirscher, la intersecția pieței cu strada, care poartă astăzi numele donatoarei. Distrusă de incendiul din 1689, clădirea a fost reparată în 1759 și adusă la aspectul originar în urma lucrărilor de restaurare din anii 1957-1961. Edificiul este considerat în prezent drept cel mai vast program comercial al arhitecturii Renașterii în Transilvania.
Frontul de sud al pieței, spre Biserica Neagră, este ocupat în continuare de un ansamblu de trei case, construite între secolele al XVI-lea și al XIX-lea. Reședințele familiilor Closius, Hiemesch și Giesel (nr. 15-16), reflectă tipologia locuinței patriciatului urban din timpul Renașterii transilvănene, păstrând numeroase elemente caracteristice perioadei, cum ar fi sălile de reprezentare cu bolți semicilindrice și muluri din tencuială, interioarele decorate cu picturi murale vegetal-florale și figurative, elemente de pietrărie decorativă. La parterul casei Giesel, care închide frontul de clădiri al pieței spre vest, lucrările de restaurare au pus în valoare porticul cu arcade pe stâlpi de piatră profilată de la parter.