Biserica Neagră
Biserica parohială Sfânta Maria din „Cetatea Braşovului” a fost ridicată cel mai probabil începând cu anul 1383, din iniţiativa preotului Thomas Sander, pe locul unui lăcaș mai vechi. Edificiul, care a primit denumirea de Biserica Neagră după incendiul din 1689, este cel mai reprezentativ monument gotic din această parte a Europei.  Concepţia unitară a arhitecturii şi sculpturii corului bisericii – cea mai veche parte a edificiului –, cu statui de sfinți decorând contraforturile, se înscrie tipologia central-europeană a construcțiillor familiei pietrarilor Parler.
Construcția bisericii, întreruptă de invazia turcească din anul 1421, a fost reluată spre mijlocul secolului al XV-lea, când s-a ridicat corpul de tip hală cu trei nave, empore laterale şi două turnuri pe vest, dintre care doar cel de sud depăşeşte înălţimea clădirii. În această etapă au fost realizate totodată cele cinci portaluri din piatră sculptată, de pietrari veniți de pe şantierul bisericii Sfânta Elisabeta din Košice (Slovacia), cel de vest fiind considerat un reper al goticului târziu. În timpanul accesului de sud-est se păstrează imaginea Fecioarei Maria cu Pruncul între Sfintele Ecaterina şi Barbara, capodoperă a artei epocii regelui Matia Corvinul (1458-1490), a cărui stemă figurează în partea inferioară a reprezentării, alături de cea a soţiei sale, Beatrix de Aragon. Pictura este protejată de un pridvor a cărui poartă de lemn are înscris anul 1477, dată, care marchează încheierea lucrărilor pe şantier.
După marele incendiu din 1689, interiorul Bisericii Negre a fost reconstruit în stil baroc fiind realizate bolţile, tribunele laterale cu arcadele bogat împodobite cu sculpturi, amvonul şi stranele din lemn pictat aparținând breslelor meşteşugăreşti.

În curtea Bisericii Negre, care poartă astăzi numele umanistului Joannes Honterus (1498-1549), personalitate centrală a Reformei religioase în Transilvania, în Evul Mediu se afla cimitirul înconjurat de mai multe construcţii, astăzi dispărute, exceptând casa parohială (amintită documentar în 1379 şi extinsă în 1776) şi vestigiile capelei Sfânta Ecaterina (1388), situată probabil pe locul mănăstirii premonstratense menţionate în 1235, de care se leagă prima atestare documentară a Braşovului. La mijlocul secolului al XVI-lea, după adoptarea ideologiei Reformei la Braşov, construcţiile medievale din partea de sud-vest a Bisericii parohiale sunt înlocuite cu biblioteca lui Honterus şi mai multe clădiri şcolare, remodelate de-a lungul timpului, care au determinat ca această zonă să poarte în epoca iluminismului denumirea de “Cartierul Latin“. Astăzi se păstrează cele trei clădiri ale fostul gimnaziu evanghelic, Liceul teoretic “Johannes Honterus“: Şcoala de băieţi (corpul A), 1822-1823, Şcoala Mare (corpul B), 1541, reconstruită în 1743-1748 şi 1834-1835 şi Şcoala Mică, la subsolul căreia se păstrează vestigiile fostei capele Sfânta Ecaterina (corpul C), ridicată în 1559, reedificată în 1786-1793 şi supraetajată cu în 1855, cu un nivel având funcțiunea de muzeu. Spre vest, pe locul școlii medievale (1388) și al bibliotecii lui Honterus (1547) a fost construită în 1772 casa rectorului.