Traseul continuă cu strada Constantin Brâncoveanu (1688-1714), pe care se păstrează mai multe case de locuit aflate în posesia domnitorului Ţării Româneşti, căruia îi poartă numele, și a descendenților săi, cum ar fi clădirile de la nr. 10 (1690-1798), nr. 12 (1793) sau nr. 32 (1690-1770).
Piaţa Unirii din faţa Bisericii Sfântul Nicolae din "Şcheii Braşovului" este delimitată de clădiri de locuit, datând din perioada secolelor XVIII-XX, cu casa parohială în stil neoromânesc, ridicată între anii 1928-1929, după planurile arhitecţilor Victor Ştefănescu şi Vasile Moga.
În partea de vest a pieţei se păstrează troiţa de piatră cu capela pictată, ctitorită de căpitanul Ilie Birt (1698-1786) în anii 1738 şi 1780, iar pe nord se află monumentul eroilor din Primul Război Mondial, dezvelit în 1939 de “Reuniunea Femeilor Române”.
Biserica Sfântul Nicolae din "Şcheii Braşovului", datând după tradiţie din secolul al XIII-lea, a constituit de-a lungul timpului centrul cel mai important pentru viaţa spirituală, culturală şi artistică a românilor din Ţara Bârsei. Săpăturile arheologice și mărturiile documentare arată că actualul ansamblu a fost ridicat pe locul unor construcţii din lemn (1399) şi din piatră (1440), din daniile domnitorilor din Moldova şi din Muntenia, primul între aceştia fiind Neagoe Basarab (1512-1521).
Imaginea de astăzi a bisericii reprezintă rezultatul vastelor lucrări întreprinse în secolul al XVIII-lea din iniţiativa protopopului cronicar Radu Tempea II (1691-1742), când sunt construite naosul extins de plan triconc (1740) și cele două paraclise laterale – Buna Vestire pe nord (1733-1734) şi Înălţarea Domnului pe sud (1750-1752). Ansamblul a fost decorat cu picturi murale de Grigore Ranite din Craiova (1738-1740) şi de Ioan, Iancu, Constandin şi Irimia (1752), zugravii folosind modele elaborate de Școala de la Hurezi, principalul centru al artei post brâncoveneşti. În anul 1751, a fost construit turnul cu ceas, adosat părții de vest a bisericii, din donaţia ţarinei Elisabeta Petrovna a Rusiei, alte intervenții fiind realizate pe cheltuiala voievozilor de dincolo de Carpaţi, Grigore Ghica şi Constantin Mavrocordat.
În anii 1940 şi 1946, vechile fresce din interiorul bisericii au fost înlocuite cu un ansamblu mural semnat de pictorul Costin Petrescu, iar iconostasul de factură post brâncovenească din secolul al XVIII-lea a fost donat bisericii din Predeluţ.
Alături de biserică se află prima școală românească, a cărei clădire din lemn a fost înlocuită cu o construcţie de piatră supraetajată în veacul al XVIII-lea, din ansamblu făcând totodată parte Casa Barac din secolul al XVIII-lea şi chiliile adosate zidului de incintă în prima parte a secolului al XIX-lea, în care funcţionează din anul 1961 un complex muzeal.