Pe strada Apollonia Hirscher, vechiul Târg de Peşte în Evul Mediu, se află Casa de concerte “Reduta”, ridicată în anul 1893 de Christian Kertsch pe locul unei sălii de spectacole, datând din 1794. Construcţia, în stil neobaroc, are o faţadă decorată cu busturi de muzicieni şi dramaturgi ai patrimoniului universal în medalioane circulare, amplasate deasupra ferestrelor de la etaj şi figuri alegorice în relief. Clădirea a fost reabilitată între anii 1997 şi 2004, când interiorul a fost complet modernizat, centrul cultural revenind la vechea denumire "Reduta”.
Din Piața Sfatului traseul continuă pe strada Republicii, principala arteră a orașului medieval, numită Strada Porții. Una dintre cele mai vechi clădiri este Farmacia  Jekelius (nr. 17), construită în secolul al XVI-lea la intersecția cu strada Michael Weiss de astăzi, numită strada Călugărițelor în Evul Mediu, după Mănăstirea Sfântul Ioan, menționată documentar în secolul al XV-lea și conferită în secolul al XVIII-lea ordinului franciscan.
Pe latura de sud a străzii Republicii se aflau locuințele notabilităților orașului, după cum era reședința familiei Hirscher, înlocuită în anul 1908 cu sediul Băncii Naționale Săsești, construit după planurile arhitectului brașovean Albert Schuller (strada Michael Weiss 22). Același autor a proiectat hotelul Coroana (1909-1910, nr. 62), implementând "stilul 1900” în varianta germană Jugendstil la Brașov. Un exemplu relativ contemporan este Casa pantofarului Heinrich Bahmüller (nr. 16, 1906), a cărei fațadă reflectă Sezessionul vienez, în timp ce decorul casei de la nr. 10 (1902), îmbină arhitectura neogotică cu elementele noului stil.
Casa cofetarului Montaldo, numită și Tortenhaus (nr. 14), este una dintre clădirile de referință a orașului, realizată după planurile arhitectului Peter Bartesch în 1864, în care a funcționat ulterior hotelul Baross.

La capătul de est al străzii Republicii, se afla poarta principală a orașului, demolată împreună cu fortificațiile de nord-est ale „Cetăţii Braşovului”, în secolul al XIX-lea. Dincolo de linia zidurilor, unde în Evul Mediu aveau loc de execuţiile şi arderile de vrăjitoare, s-au construit noi clădiri administrative: Palatul Finanţelor (1897-1898, astăzi Primăria), Palatul de Justiţie (1902, astăzi Prefectura), Palatul Poştelor (1906). Dinspre Portica spre Warthe se construiesc Vila Kertsch (1887, demolată în anul 1970), Casa Asociaţiei Meseriaşilor (1902, astăzi Muzeul de Artă), Vila Schuller (1896, demantelată în 1962), Şcoala Reală Superioară de Stat (1888-1889, astăzi corpul T al Universităţii) și Biserica Reformată (1891-1892, arh. Alpár Ignátz), demolată în anul 1963, pentru a face loc aripii noi a Hotelului „Aro Palace”, proiectată de arh. Iancu Rădăcină, alături de construcția în stil modernist a arhitectului de renume internaţional Horia Creangă, din anii 1938-1939. Noile clădiri delimitează spre „Cetate” Bulevardul Rudolf (Rudolfsring, ulterior Bulevardul Carol I, astăzi Bulevardul Eroilor), amenajat pe traseul şanţului medieval de apărare al laturii de nord-est.
Dincolo de Parcul Rudolf, la intersecția Mihai Eminescu și Nicolae Iorga (cea din urmă constituită din clădiri construite în stil neoromânesc în perioada 1925-1944), începe drumul de acces spre vârful dealului Sfântul Martin, unde se află Cetățuia, ultimul punct al traseului architectural