Braşov – repere cronologice

1235 - Prima atestare documentară a Brașovului sub numele de Corona.
1377 - Brașovul este confirmat drept centru administrativ
1379 - Braşovul devine sediul ecleziastic al Ţării Bârsei, numit în primele izvoare Barasu, Burcia, Brasso.
1383 - Începe construcția Bisericii Sfânta Maria, încheiată în 1477. Spre sfârşitul secolului al XIV-lea debutează lucrările la fortificațiile din jurul orașului, finalizate în anul 1646.
1388 - Prima mențiune a școlii de pe lângă Biserica Sfânta Maria din Brașov;
1395 - La Brașov se încheie alianța antiotomană între Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei și Mircea cel Bătrân, domnitorul Țării Românești;
1399 - Prima mențiune documentară a bisericii ortodoxe a românilor din Șcheii Brașovului;
1400 - Cea dintâi invazie turcească din Țara Bârsei, urmată de cea din 1421, când oraşul Braşov este parţial distrus, iar Magistratul este dus în captivitate;

1420 - Se încheie Acordul între Adunarea Districtului Țării Bârsei și Breasla blănarilor, privind construirea Casei Sfatului;
1475 - Primele liste de impozite păstrate la Brașov, cu menționarea celor patru cvartale ale orașului;
1480-1506 - Menționarea lui Gheorghe Grămăticul atestă activitatea didactică românească la Brașov;
1486 - Brașovul și Țara Bârsei sunt încadrate în Universitatea Săsească – Universitas Saxonum;
1521 - Scrisoarea lui Neacșul din Câmpulung adresată judelui primar al Brașovului – primul document păstrat în limba română;
1541 - Proclamarea Principatul Transilvaniei, după căderea Regatului Ungariei sub turci;
1542 - Adoptarea religiei lutherane populația săsească și maghiară din Brașov;
1539 - Începutul activității tipografice a umanistului Johannes Honterus, care în 1541 organizează gimnaziul german pe locul mănăstirii Sfânta Ecaterina și în 1547 înființează biblioteca școlară, care adăpostea cea mai mare colecție de cărți din Transilvania;
1556-1583 - Activitatea diaconului Coresi, cel mai mare tipograf român din secolul al XVI-lea;
1558 - Prima mențiune documentară a școlii maghiare din Brașov;
1600 - Mihai Viteazul vizitează Brașovul și convoacă Dieta Transilvaniei aici;
1612 - Judele primar Michael Weiss conduce lupta împotriva principelui Gabriei Bathori;
1686 - Transilvania devine parte a Imperiului Habsburgic. În 1688 locuitorii Brașovului se răscoală împotriva noii conduceri a orașului, iar în 1689 are loc incendiul, care provoacă cel mai mare dezastru urbanistic din istoria așezării;
1736 - Lucrări edilitare întreprinse de austrieci: se construieşte o şosea spre Ţara Românească prin pasul Timiş, în 1737 Piaţa Sfatului este pavată cu piatră;
1776-1782 - Se ridică cel mai reprezentativ edificiu baroc al orașului, Biserica romano-catolică Sfinţii Petru şi Pavel;
1781 - Sunt emise Rescriptului de concivilitate și Edictul de toleranţă religioasă, de către împăratul Iosif al II-lea, prin care românii dobândesc drepturi egale cu celelalte națiuni. În 1784-1787 - este construită Biserica Sfânta Treime Grecească, primul lăcaș de cult ortodox din Cetatea Brașovului;
1804 - Se introduce iluminatul public în Cetate(cu ulei);
1835 - Este înfiinţată “Casina română”. În 1838 apar “Gazeta de Transilvania” şi “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, redactate de George Bariţiu.
Revoluția de la 1848. Imnul “Deșteaptă-te române! ”, pe versuri de Andrei Mureșianu.
1851 - Este fondat primul gimnaziu românesc din Braşov, astăzi Colegiul Naţional “Andrei Şaguna”;
1854 - Introducerea telegrafului la Brașov;
1864 - Construcţia Uzinei de Gaz Aerian;
1873 - Inaugurarea Gării Braşov, odată cu prima linie ferată Braşov-Sighişoara;
1882 - Premiera naţională a operetei “Crai Nou” a compozitorului Ciprian Porumbescu;
1889 - Primele posturi telefonice la Braşov;
1897-1898 - Construcţia Palatului Finanţelor, actualul sediu al Primăriei Municipiului Brașov;
1916 - Intrarea Armatei Române în Brașov, Dr. Gheorghe Baiulescu fiind primul primar român al orașului. În 1 decembrie 1918 are loc unirea Transilvaniei cu România.

• ISTORIA ORAȘULUI
  
  Braşovul a fost menţionat documentar, pentru prima dată în anul 1235 sub numele de Corona, ca aşezare în care fiinţa o mănăstire a ordinului religios catolic premonstratens. Începuturile istoriei oraşului sunt însă mai timpurii cu câteva decenii, fiind legate de colonizarea germană în regiune şi de donaţia Ţării Bârsei, făcută de regele Andrei al II-lea al Ungariei cavalerilor teutoni, în 1211, localitatea fiind întemeiată imediat după aceea, cel mai probabil în 1213.
  Ulterior invaziei tătarilor din primăvara anului 1241, Braşovul a devenit centrul politico-administrativ al Ţării Bârsei, menţionată în 1252, ca terra Saxonum de Barasu.
  Din cea de a doua jumătate a secolului al XIV-lea, “oraşul liber regal” Braşov  cunoaşte o dezvoltare explozivă, devenind unul dintre cele mai însemnate centre urbane economice şi culturale ale voievodatului. Amplasarea sa geografică deosebit de avantajoasă îi asigură în Evul Mediu şi mai târziu, un loc privilegiat în comerţul cu Ţara Românească şi Moldova, al cărui monopol îl deţine şi, prin acestea, cu Balcanii şi cu ţările Baltice. Un rol important în dezvoltarea oraşului îl au şi meşteşugurile. Cu trei suburbii în afara zidurilor „Cetăţii” (Kronstadt, Brassó), una locuită de români – „Șcheii” (Obere Vorstadt, Belgerei, Bolgárszeg), cealaltă de maghiari – „Blumăna” (Blumenau, Bolonya) şi a treia de ţărani saşi –  „Orașul Vechi” (Altstadt, Óbrassó), Brașovul devine totodată cea mai populată aşezare a Transilvaniei. Așezarea „Șcheilor” datează dinainte de colonizarea sașilor, zona Cutun, fiind vechea „vatră a satului” românilor de sub Tâmpa.
  În Evul Mediu, Braşovul este un important punct de sprijin în lupta antiotomană din această parte a Europei, în 1395, fiind semnat aici tratatul de alianţă antiotomană dintre regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437) și  Mircea cel Bătrân (1386-1418), domnitorul Țării Românești.
  După căderea Regatului Maghiar sub turci în 1526, Transilvania este proclamată în 1541, principat sub suzeranitate otomană. În paralel, trupele militare ale împăratului Ferdinand I de Habsburg, conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo, sunt prezente în principat din 1551. În ciuda mutaţiilor survenite în plan politic, Braşovul continua să cunoască în secolul al XVI-lea o perioadă de maximă înflorire, rămânând un puternic centru meşteşugăresc şi o piaţă de desfacere europeană, cu un loc privilegiat în sistemul comercial internaţional.
  La 1 martie 1600, Mihai Viteazul îşi făcea intrarea triumfală în Braşov, fiind găzduit de judele primar Valentin Hirscher. Asasinarea domnitorului în anul următor, avea să fie însă urmată de o perioadă marcată de invazii, calamităţi naturale, foamete şi epidemii. Transilvania este totodată teatrul confruntărilor dintre austrieci şi turci, la care se adaugă abuzurile principilor. Michael Weiss (1569-1612), judele primar al Braşovului, apără cu arma în mână drepturile şi libertăţile saşilor transilvăneni ameninţate de politica totalitară a lui Gabriel Bathori (1608-1613).
  Înfrângerea suferită de turci sub zidurile Vienei, în anul 1683, a însemnat începutul contraofensivei Habsburgilor şi înaintării lor spre sud-est, Transilvania fiind încorporată Imperiului în 1686. În 1689, la un an după intrarea trupelor austriece în oraş, cel mai devastator incendiu din istoria Braşovului, distruge orașul.
  În 1781, împăratul Iosif II (1765-1790) semnează rescriptul de concivilitate și edictul de toleranţă religioasă, care impulsionează înflorirea comerţului românesc, antrenând mişcarea de emancipare intelectuală şi naţională, care va culmina prin evenimentele de la 1848, când Braşovul se afirmă drept cel mai puternic centru al burgheziei româneşti din Transilvania.
  În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, sunt  întocmite primele planuri de sistematizare a orașului, care implică dezvoltarea urbanistică spre suburbii, în primul rând spre „Blumăna”. În acest scop sunt demolate eşalonat fortificaţiile medievale ale „Cetății”  de pe laturile de nord-est şi sud-vest.
  După încheierea primului război mondial, la 1 decembrie 1918, are loc Marea Unire prin care Transilvania devine parte a Regatului României, Dr. Gheorghe Baiulescu fiind cel dintâi primar român al Brașovului.
  După încheierea celui de-al doilea război mondial, odată cu intrarea României în sfera de influență a  Uniunii Sovietice, Brașovul s-a numit între anii 1950 și 1960, „Orașul Stalin”.  În perioada comunistă, a devenit unul dintre cele mai populate orașe ale Republicii Socialiste și un puternic centru  industrial. Revolta din 15 noiembrie 1987 îl situează totodată între cele mai mai active focare în lupta împotriva regimului totalitar, abolit prin revoluția din 21-25 decembrie 1989, în urma căreia Brașovul primește titlul de „oraș-martir”.
  
  Scurt istoric al Judeţului Braşov

  Primele urme ale existenţei umane în zonă datează de acum 60.000 de ani. Locuitorii acestor părţi au trecut fără îndoială prin toate etapele specifice civilizaţiei antice. Mărturie a trecutului istoric este tabăra romană de la Râşnov, care se găsea la nord-estul graniţei Imperiului Roman.

  Ţara Bârsei (Braşovul şi vecinătăţile sale), a jucat un rol important în Evul Mediu, deţinând trei puncte strategice care i-au asigurat dezvoltarea economică, militară şi politică:
  Primul este Cetatea Făgăraşului, regiunea fiind cunoscută ca Ţara Făgăraşului, care pe o perioadă lungă s-a aflat sub administraţie românească, păstrând obiceiurile vechi ale pământului, fiind de asemenea şi un loc sigur în Transilvania pentru domnitorii Ţării Româneşti.
  Al doilea punct este Castelul Bran,( situat la 30 km de Braşov pe drumul european  E 574 spre Piteşti), în prezent fiind ansamblu muzeal ce găzduieşte trei expoziţii permanente: una în castel, a doua în Muzeul de Etnografie (în aer liber), iar a treia în clădirea vechii vămi.
  Al treilea punct este Braşovul, prima dată atestat documentar în anul 1235, cel mai important oraş din Transilvania în timpul Evului Mediu, o fortăreaţă economică în secolele XIV-XVI.
  Majoritatea satelor locuite de saşi (populaţie germanică colonizată în secolul al XII-lea în Transilvania) păstrează biserici fortificate, locuri de rugăciune şi adăpost. Cea mai mare biserică –fortăreaţă din judeţul Braşov se găseşte la Prejmer, dar la fel de interesante sunt şi cele de la Viscri şi Homorod.