Piaţa Sfatului, „kilometrul 0” al oraşului, este zona cu densitatea cea mai mare de obiective culturale, în care se se desfăşoară cele mai numeroase și diverse evenimente. Dacă în primele secole de existență, centrul „Cetății Brașovului” prezenta o configurare diferită, în 1420 piața principală a orașului avea un perimetru apropiat de cel actual, în centrul său fiind situate construcțiile Casei Sfatului. În piață, pârâul care curgea din „Șchei”, pe Târgul Cailor (astăzi George Barițiu), se despărţea pe străzile Sfântul Petru (Mureșenilor) şi Porţii (Republicii), în dreptul Stâlpului Infamiei, unde se afla şi Podul Minciunilor, menţionat pentru prima dată în anul 1523. Laturile pieței purtau denumirile legate de comerţul practicat de-a lungul timpului: Şirul Inului (pe nord), Şirul Butnarilor (pe vest), Şirul Florilor  și Târgul Fructelor (pe sud), Şirul Grâului (pe est).
Edificiile, care delimitează perimetrul pieţei, au în majoritate un aspect târziu, datorat refacerilor de după incendiul din 1689. Se păstrează însă vestigii medievale ale clădirilor de locuit (Strada George Bariţiu 2, Piaţa Sfatului 20 și 25), construcții din perioada Renașterii, cum ar fi Casa Negustorilor (nr. 14) sau locuințele patriciatului urban (nr. 15-16), puse în valoare prin lucrările de restaurare din ultimii ani. Din secolul al XVIII-lea datează Casa Seuler (nr. 27), cu fațada remaniată în stil baroc, din secolul al XIX-lea – Casa Safrano (nr. 23), iar de la începutul secolului XX, Palatul Czell (nr. 26, astăzi sediu de bancă) și casa parohială a bisericii ortodoxe Adormirea Maicii Domnului, ridicată în stil neobizantin, pe latura de est a ansamblului.
În Piața Sfatului ființează mai multe muzee și case memoriale, amenajate în clădiri istorice.

Casa Sfatului 
În 23 decembrie 1420, era emis actul, care face referire pentru prima dată la camera destinată „acordării dreptăţii” şi şedinţelor Magistratului orașului, situată deasupra bolţii breslei blănarilor din piaţa principală a “Cetății Brașovului”. Documentele ulterioare consemnează lucrările care au loc la construcția amintită din anul 1503 sub denumirea de Praetorium. În 1521 sunt menţionate camera paznicului şi închisoarea din Casa Sfatului, în timp ce turnul mai vechi, devenit parte din ansamblu, a fost supraînălţat în anii 1515 şi 1528, fiind prevăzut cu un acoperiş piramidal înconjurat de cele patru turnuleţe, care simbolizau în Evul Mediu jurisdicția supremă – jus gladii.
Distrusă de incendiul din anul 1689, care a afectat majoritatea clădirilor reprezentative din „Cetatea Brașovului”, Casa Sfatului este reconstruită în stil baroc, între 1774 şi 1778, cu loggia decorată cu stema orașului şi acoperişul turnului „în bulb de ceapă”, păstrat în această formă până în anul 1910. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, ceasul din „Turnul trompeţilor”, cu cadranele pictate de Joseph Moor în 1775, reprezenta una dintre atracţiile oraşului.
Până în 1923, în Casa Sfatului s-a păstrat arhiva oraşului, iar din 1950 clădirea a primit funcţiunea de muzeu, cu colecții de istorie și arheologie.

Muzeul Civilizației Urbane (Piaţa Sfatului 15), este un proiect-pilot unic în România, prin tematica propusă, care ilustrează modul de viaţă al locuitorilor într-un spaţiu urban şi relațiile comerciale ale Brașovului cu Orientul şi Occidentul, de-a lungul secolelelor al XVII-lea, al XVIII și al XIX-lea.
Muzeul este amenajat în interiorul casei Closius, construită în secolele XVI-XIX alături de reședințele familiilor Hiemesch și Giesel în partea de sud a Pieței Sfatului, și reflectă tipologia locuinței patriciatului urban din timpul Renașterii transilvănene, păstrând numeroase elemente caracteristice perioadei, cum ar fi sălile de reprezentare cu bolți semicilindrice și muluri din tencuială, interioarele decorate cu picturi murale vegetal-florale și figurative, elemente de pietrărie decorativă.

Muzeul Memorial “Casa Mureșenilor (Piaţa Sfatului 25), ființează în clădirea, care datează din secolele XV-XIX, devenită reşedinţa familiei Mureşenilor din anul 1840. Aici a funcţionat sediul redacţiei „Gazeta Transilvaniei”, primul ziar politic al românilor ardeleni, înfiinţat în 1838 şi tipografia „A. Mureşianu”.
Familia Mureşenilor este cunoscută prin cărturarii şi patrioţii săi, militanţi pentru drepturile civice şi politice ale românilor din Transilvania, în secolul al XIX-lea. Andrei Mureşianu (1816-1863), poetul Revoluţiei de la 1848, a compus la Braşov versurile cântecului „Deşteaptă-te române”, devenit din 1989 Imnul de Stat al României.
Muzeul înfiinţat în anul 1968, ca urmare a donaţiei făcute de urmaşii familiei Mureşianu, prezintă o valoroasă colecţie de obiecte ale familiei, între care piese de mobilier, pictură, sculptură şi o arhivă de mare valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Pe lângă expoziţiile permanenente şi temporare, muzeul are o activitate culturală bogată, completată de recitaluri şi concerte de muzică clasică.
Sala "Georghe Dima”, din cadrul aceluiași muzeu, este dedicată memoriei unuia dintre cei mai importanţi animatori ai vieţii culturale naţionale din deceniile din jurul anului 1900. Gheorghe Dima (1847-1925), a lăsat muzicii româneşti o creaţie originală şi unitară, numărând peste 225 de titluri, fiind totodată artist interpret şi dirijor pe numeroase scene de concert şi de spectacol din ţară şi străinătate, cu o activitate didactică prestigioasă.